- zbuciumá
- vb., ind. prez. 1 sg. zbúcium, 3 sg. şi pl. zbúciumã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
zbuciumá
Look at other dictionaries:
zbuciuma — ZBUCIUMÁ, zbúcium, vb. I. 1. refl. A se frământa sufleteşte; a se chinui. 2. refl. şi tranz. A (se) mişca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violenţă. – Probabil din buciuma. Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX 98 ZBUCIUMÁ, zbúcium, vb. I.… … Dicționar Român
agita — AGITÁ, agít, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) mişca repede încoace şi încolo; a (se) clătina, a (se) zgudui; a (se) frământa. ♦ tranz. A amesteca două sau mai multe substanţe prin clătinarea lor (într un vas). 2. refl. (fam.) A se manifesta prin… … Dicționar Român
zvârcoli — ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. refl. 1. A se zbate, a face mişcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în aşternut) de pe o parte pe alta (de nelinişte); p. ext. a se învârti încoace şi încolo de neastâmpăr; a nu şi găsi locul. 2. fig. A se… … Dicționar Român
zbate — ZBÁTE, zbat, vb. III. refl. 1. (Despre fiinţe) A face mişcări bruşte, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ♢ expr. A se zbate ca peştele pe uscat (sau ca musca în pânza… … Dicționar Român
cioşmoli — CIOŞMOLÍ, cioşmolesc, vb. IV. refl. (reg.; despre oameni) A se frământa, a se zvârcoli (în aşternut). ♦ A se codi, a ezita să facă ceva. [var.: cioşmălí vb. IV.] – et. nec. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98 CIOŞMOLÍ vb. v … Dicționar Român
frământa — FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. tranz. A preface aluatul într o masă omogenă, apăsându l şi amestecându l. ♢ expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice şi repetate. ♦ A lovi îndelung şi repetat (cu pumnii sau… … Dicționar Român
pârpăli — PÂRPĂLÍ, pârpălesc, vb. IV. I. 1. tranz. A frige un animal sau o bucată de carne la frigare, pe jeratic sau la para focului. ♦ A frige sau a încălzi ceva superficial, la repezeală. 2. refl. A se încălzi la dogoarea focului sau la soare. II. refl … Dicționar Român
zbucium — ZBÚCIUM, (rar) zbuciume, s.n. 1. Stare de nelinişte sufletească; frământare, zbuciumare, neastâmpăr. 2. Mişcare grăbită, agitată şi zgomotoasă; agitaţie, tumult, învălmăşeală. – Din zbuciuma (derivat regresiv). Trimis de valeriu, 01.03.2008.… … Dicționar Român
zbuciumare — ZBUCIUMÁRE, zbuciumări, s.f. Faptul de a (se) zbuciuma; frământare, chin, necaz; agitaţie, alergătură; zvârcolire, zbatere. – v. zbuciuma. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZBUCIUMÁRE s. 1. v. agitaţie. 2. v. zbucium. Trimis de… … Dicționar Român
zbuciumător — ZBUCIUMĂTÓR, OÁRE, zbuciumători, oare, adj. (Rar) Care (se) zbuciumă; zguduitor, chinuitor. – Zbuciuma + suf. ător. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 zbuciumătór adj. m., pl. zbuciumătóri; f. sg. şi pl … Dicționar Român
